Istoricul Parohiei Coada Stâncii

Istorie Decembrie 13, 2012

Satul Coada Stâncii este aşezat pe coasta dealului care străjuieşte şesul Prutului şi a Jijiei. Bătrânii spun că primii locuitori ai acestui sat au fost robi boiereşti.
Despre începutul bisericii cu hramul Sfântului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfârşitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coada Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830.

Aceasta bisericuţă şi-a luat fiinţă dintr-un mic schit aşezat în mijlocul pădurii Coada Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ţinutul Lapuseni. Mai târziu prin anii 1810 – 1820 tăindu-se pădurea s-au făcut şi câteva gospodarii împrejurul bisericii, cum însă aceste asazari se aflau pe terenuri fugitive, din cauza ploilor şi a defrişărilor făcute, schitul şi gospodăriile omeneşti s-au surpat. Sinistraţii s-au mutat atunci mai la sud cu vreo 300 m spre Manzatesti clădindu-şi gospodăriile din nou şi dând naştere satului de astăzi, Coada Stâncii.

Odată cu mutarea gospodăriilor, au mutat şi biserica clădind-o din nou pe locul de azi, în proporţii mult mai mici, se cunoaşte de pe catapeteasma care nemaiincapand au aşezat-o în linii frânte. Astăzi se mai cunoaşte locul fostului cimitir al satului, aflat pe coasta ponoarelor la nord de sat şi o piatră mare, probabil pe locul unde a fost Sfânta Masă a bisericii vechi. În anul 2003 s-a ridicat aici un monument care să amintească peste veacuri de existenţa acestui schit.
Biserica este construită în formă de corabie, în plan basilical, din bârne, cu pereţii căptuşiţi cu scândura pe ambele părţi, pe temelie de piatră şi acoperită cu tabla zincată. Pereţii în exterior sunt fără ornamentaţii. Pe partea centrală a pronausului se înalţa o turlă patrulatera 3,50m x 3,50m, ce se ridică peste şarpanta bisericii, cu acoperişul conic. Aici de găsesc două clopote, unul vechi şi altul donat de Gherghe Pantea, în anul 1914. Intrarea în biserica este pe latura de sud printr-un pridvor închis dreptunghiular 3,50m x 3,90m, de unde se intra printr-o uşă aşezată în peretele de vest, în pronaus. Pronausul 4,65m x 4,65m şi naosul 5,60m x 5,60m, formează o singură navă cu plafonul boltit în semicilindru pe întreg spaţiul bisericii. Plafonul este căptuşit cu scândura şi vopsit în culoare albastră. Altarul este spaţios 4,75m x 5,75m cu plafonul drept. În partea de vest a pronaosului se afla cafasul, susţinut de o grindă transversală, aşezată pe două coloane de lemn. Biserica nu are pictură murală. Catapeteasma bisericii are cadrul din lemn de tei, brad şi stejar. O sculptură de palmete din lemn împodobeşte faţada catapatesmei bisericii. Icoanele împărăteşti sunt pictate în ulei pe spaţiul chipului săpat în lemnul icoanei. Este o pictură slavo-bizantina, făcută de un pictor necunoscut, de o valoare artistică deosebită. După tradiţia locală se zice că icoanele catapetesmei au fost aduse din Rusia la vechea biserica, de unde au trecut la biserică actuală. În cursul anilor s-au făcut cuvenitele reparaţii de întreţinere interioare şi exterioare, cu cheltuiala enoriaşilor, dintre care cea mai importantă este cea din anii 1896-1906 când i s-a făcut o reparaţie capitală.
Primul preot de la înfiinţarea Bisericii , în anul 1830 a fost preotul Vasile, apoi au servit preoţii Pavel Pântea, preotul Teodor Iliescu, preotul Simionescu şi preotul Constantin Amarandei de la parohia Golaesti.
Reinfiintandu-se parohia Manzatesti urmează preotul V. Mihăilescu 1910 – 1919 şi preotul Leon Stancescu 1919 – 1922. între 1922 –1927 au servit cu delegaţie diferiţi călugări iar de la 1927 funcţionează preotul Adrian Dartu, absolvent al Seminarului Teologic din Iaşi. Urmează apoi preotul Mina Prodan iar din anul 1944 funcţionează preotul Gheorghe Pîntia, originar din satul Coada Stâncii, care va sluji până la moartea sa în anul 1980. Mormântul părintelui Pîntia se afla în partea dreaptă a bisericii chiar la intrarea în curte. Urmează preoţii Ion Tatulea, Zmeu (Cosofret), Margineanu Aurel şi Tansanu Gheorghe, iar din anul 2000, preot paroh este Petrachi Neculai.