În vremuri de restriște, când omul trece prin tot mai multe încercări, un cuvânt care sa îi aline suferința sau să îi răspundă întrebărilor care îi macină sufletul, este absolut necesar și de mare ajutor! Așa cum trupul are nevoie de îmbrăcăminte, trebuie sa înțelegem faptul că și sufletul are nevoie de hrană duhovnicească, de tot ce înseamnă frumos! Astfel, apropiindu-ne cu pași repezi de postul Sfintelor Paști sau Postul Mare, cum mai este cunoscut, să încercăm sa ne amintim de jertfa Domnului nostru Iisus Hristos si de patimile sale pe sfânta Cruce, cu un singur scop: iertarea pacatelor omului!
Două aripi ne-a dat Domnul în dar:
Postul şi cu rugăciunea, cea plină de har.
Cu ele cobori pe Creator din Cerul Său
Şi te înalţi tu, omule, spre Dumnezeu.
Te ridici deasupra nevăzuţilor vrăjmaşi
Şi iei puteri nebiruite, de rele să te laşi.
Devii mai bun, virtuţile ţi le sporesti
Şi-n duhul cel duhovnicesc tu creşti.
Dar vai, ce greu e să transpui în faptă
Rugăciunea cea smerită şi curată,
Că mii de griji atunci se îngrămădesc fierbinte,
Să te oprească, să nu mergi înainte.
Vin zeci de gânduri rele sau fără de folos,
Că să nu mergi drept pe calea lui Hristos,
Te împiedică şi te opresc, te leagă-n jocul lor,
Şi îţi curmă, spre ceruri duhovnicescul zbor.
Să folosim tot ce Dumnezeu ne-a dat în dar,
Să nu lăsăm să treacă timpul vieţii în zadar,
Postul şi cu rugăciunea să ne înalţe spre mântuire,
Ca la sfârşit, toţi să ajungem în cereasca Împărăţie.
de Silvia Moian
